10 Mai, ziua în care am devenit națiune: Cum a schimbat sacrificiul de la 1877 destinul României
Astăzi, România marchează unul dintre cele mai glorioase momente ale istoriei sale moderne: proclamarea Independenței de Stat. Este ziua în care națiunea își onorează trecutul și pe eroii care au făcut posibilă ieșirea de sub suzeranitatea otomană, punând bazele statului român suveran și european.
Festivitățile au început în capitală și în marile orașe ale țării cu ceremonii militare și religioase. La Monumentul Eroilor Independenței, oficialități, veterani și cetățeni s-au reunit pentru a depune coroane de flori în memoria celor care, pe câmpurile de luptă de la Plevna, Grivița sau Smârdan, au pecetluit cu sânge actul politic semnat în Parlament.
O triplă semnificație istorică
Data de 10 Mai poartă o încărcătură simbolică uriașă pentru identitatea românească. Dincolo de proclamarea independenței citite de Mihail Kogălniceanu în 1877, această zi marchează și venirea principelui Carol I în România (1866), dar și proclamarea Regatului României în 1881.Este, practic, „Ziua Regalității” contopită cu „Ziua Independenței”, o perioadă în care Româniași-a definit traseul spre modernitate.
„Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare!” – aceste cuvinte rostite de Mihail Kogălniceanu în fața Adunării Deputaților răsună și astăzi ca un memento al demnității naționale.
Spiritul de 1877 în contextul actual
În discursurile lor, istoricii și analiștii subliniază că independența nu a fost un cadou, ci un obiectiv urmărit cu tenacitate de o clasă politică vizionară, susținută de sacrificiul armatei.Astăzi, în contextul provocărilor geopolitice actuale, semnificația independenței capătă noi valențe, reamintindu-ne importanța suveranității, a parteneriatelor strategice și a unității naționale.