Actual

500.000 de călătorii pe zi între Ilfov și București, dar autobuzele sunt tot pline ochi. Povestea navetei fără sfârșit

500.000 de călătorii pe zi între Ilfov și București, dar autobuzele sunt tot pline ochi. Povestea navetei fără sfârșit

Mii de oameni fac în fiecare zi același drum: dimineața spre București, seara înapoi spre Ilfov. La stația STB–CFR Progresul, tabloul se repetă fără greș — înghesuială, autobuze pline până la refuz, oameni care împing și care așteaptă. Un reportaj din inima celei mai aglomerate zone de navetă din România arată că, pentru zeci de mii de locuitori din județele limitrofe capitalei, transportul public rămâne o corvoadă zilnică fără soluții la orizont.

Dimineața devreme, stația STB–CFR Progresul se umple rapid. Autobuzele sosesc deja pline de pe traseele din Ilfov, iar cei care mai încearcă să urce se confruntă cu uși care abia se mai închid. Seara, scenariul se inversează: același peron, aceeași înghesuială, aceleași fețe obosite care încearcă să găsească un loc în care să respire.

Experiența navetistului pe ruta București–Ilfov este una pe care sute de mii de oameni o trăiesc zilnic, indiferent de anotimp sau vreme. Județul Ilfov trimite în fiecare zi în capitală un val uman care, la orele de vârf, pune la pământ orice infrastructură de transport: peste 29.000 de autoturisme din Ilfov se adaugă traficului bucureștean la cele mai aglomerate ore, iar aproximativ 500.000 de călătorii cu transportul public se efectuează zilnic între Ilfov și București — o cifră care urmează să crească la peste 1,3 milioane până în 2030, potrivit Planului de Mobilitate Urbană Durabilă.

Stația CFR Progresul este unul dintre punctele nevralgice ale acestui flux. Localizată în sudul Bucureștiului, ea funcționează ca nod de transfer pentru zeci de linii de autobuz care aduc navetisti din Cornetu, Bragadiru, Jilava, Popești-Leordeni și alte comune din sudul județului Ilfov. Fotografiile surprinse dimineața și seara în această stație arată realitatea brută a transportului metropolitan: oameni lipiți unii de alții, ghiozdane și genți strivite, expresii de resemnare pe fețele celor prinși în această rutină.

Problema nu este nouă și nici nu are o singură cauză. Transportul public metropolitan din zona București–Ilfov suferă de ani buni de o subfinanțare cronică și de o planificare fragmentată, cu autorități locale care nu comunică eficient și cu operatori care nu pot face față cererii reale. Lipsa benzilor dedicate pentru autobuze face ca vehiculele de transport public să stea blocate în același trafic cu mașinile personale, anulând orice avantaj teoretic al opțiunii ecologice. Iar frecvența curselor, mai ales în zonele periferice, lasă navetistul să aștepte în frig sau căldură intervale care depășesc uneori jumătate de oră.

Reorganizarea parțială a rețelei metropolitane implementată la finele lunii martie 2026 a adus câteva ajustări — mai multe linii care întorc acum la zona CFR Progresul în loc de Piața Eroii Revoluției, trasee ușor optimizate — dar specialiștii în mobilitate urbană atrag atenția că modificările cosmetice nu rezolvă problema structurală: numărul de vehicule de transport public este insuficient față de cerere, iar infrastructura rutieră dedicată transportului colectiv lipsește aproape complet pe rutele metropolitane.

Între timp, navetistul continuă să plătească, zi de zi, prețul unui sistem care nu l-a pus niciodată cu adevărat pe primul loc. La CFR Progresul, autobuzul următor întârzie cu zece minute. Lumea așteaptă, înghesuită, cu privirea în telefon.

Aboneaza-te la newsletter-ul Veritas Media